Realitatea și marea impostură-,,a avea”



Realitatea obiectivă - o realitate care există complet independent de orice entitate conștientă, capabilă de a o observa.

Realitatea subiectivă - ceea ce percepem noi, ca entități conștiente. Modul în care o persoană trăiește realitatea este întotdeauna diferit de ceea ce trăiește o altă persoană, dar de obicei diferențele sunt subtile. În mod fundamental, nu se poate dovedi existența unei realități absolut obiective. Putem deduce proprietățile unei realități obiective numai prin observații, care desigur, sunt subiective. Această realitate "aproape" obiectivă este o realitate consensuală influențată de conștiința globală. Trebuie să aibă un grad ridicat de consens, deoarece, pentru a învăța și a ne dezvolta conștiința, trebuie să credem într-o cauză și un efect bine întemeiate.

Realitatea obiectivă este inaccesibilă percepţiei umane. O deformăm involuntar, dar ne şi autominţim continuu. Pentru că aşa funcţionăm. Raţiunea e doar o mască. Un pretext care ne face să ne credem superiori. O avem, şi uneori chiar o folosim! Dar de cele mai multe ori renunţăm la ea. Deoarece ne simţim bine ascunşi într-o iraţionalitate comodă. Viaţa ar fi extrem de stresantă dacă fiecare detaliu şi fiecare eveniment ar fi trecut prin filtrul raţiunii!

Realitatea obiectivă şi pilotul automat Folosim des pilotul automat în locul raţiunii. Ar fi inutil să activăm raţiunea şi să despicăm firul în patru pentru orice detaliu. Experienţele anterioare par a fi suficiente pentru a ne permite să rulăm în virtutea inerţiei, pe pilot automat. Raţiunea se activează doar când avem de luat decizii importante, avem timp pentru asta şi suntem în starea potrivită. Atunci, şi doar atunci, percepem realitatea obiectivă puțin mai corect. În rest, o deformăm. Fie pentru că nu avem dispoziţia, timpul sau starea potrivită pentru a activa raţiunea, fie pentru că adevărul e prea dureros, şi preferăm, temporar, să îl ascundem sub covor. Pilotul automat îţi permite să mergi înainte, iraţional, chiar şi când realitatea obiectivă ar spune că e nevoie să faci o schimbare majoră de direcţie!

,,A avea” este poate cea mai mare iluzie. Spunem pe bună dreptate că toată lumea ,,are” un trup. Până și acest lucru nu poate fi generealizat, un sclav nu are această posesie, un lucrător nu deține energia propriului corp, el trebuie să o vândă pentru a alimenta acest corp. În trecut am putut vedea ce înseamnă proprietatea materială, în comunism cam tot ce aveam noi putea să fie rechiziționat în folosul comunității. Știm acum că popoarele primitive nu au avut proprietate privată, cu excepția lucrurilor care le serveau nevoilor personale, imediate. Și atunci putem vorbi despre propietatea funcțională. Este clar ca nu pot avea mai mai mult decât pot folosi, orice lucru pe care nu îl folosesc deși este în proprietatea mea, nu este al meu. A fost abandonat, este undeva acolo și uneori nici nu mai stim unde este. Acest ,,a avea ” al zilelor noastre ar trebui cuplat cu funcționalitatea și are mai multe consecințe:

1. activitatea mea este mult stimulată, deoarece am doar ceea ce folosesc.

2. avariția se dezvoltă mai greu, nu pot să folosesc tot ce îmi doresc și atunci ce rost are să îmi mai doresc.

3. invidia este redusă, degeaba sunt invidios pe cel care are altceva, atâta timp cât eu nu am timp să folosesc ce am eu.

4. nu sunt îngrijorat că aș putea pierde ce am, deoarece proprietatea funcțională poate fi inlocuită ușor.

Freud credea că posesivitatea ca atare, faptul de ,,a avea” era o orientare nesănatoasă dacă era dominantă la o persoană adultă (persoană nevrotică).

Un mod de viață bazat pe ,,a avea” este consumerismul. Putem distinge între consumul funcțional (rațional) și cel nefuncțional (irațional). Întrebarea fundamentală este : care este sensul vieții? Toate ființele vii, vor să trăiască, însă la om iubirea, ura, mândria, loialitatea pot fi mai puternice decât dorința de a trăi.

Ceea ce majoritatea oamenilor își doresc este fericirea, totuși ea având conținuturi diferite în funcție de realitatea subiectivă, fericirea este o abstracțiune. Rareori satisfacerea lui ,,a avea” este suficient pentru a ajunge la fericire și totuși impresia generală este că ,,a avea” va duce la fericire.